Dorința omului după
alungarea din Eden! ...


Visul nostru după ce
Adam a greșit,
Vis care veșnic ne-a biruit,
Care, poporul îl frământa
De la-nceput
A fost iar la Tine,
Să venim, negreșit.
Cu-n turn înălțat
Și foarte-ntărit,
Până la ceruri
L-am, fi construit
La-nceput,
Ne-ai lăsat să muncim
Și-acel turn, din cărămidă
Și smoală,
Să-l, înălțăm cu
Mâna goală,
La voia Ta, Domn Preaînalt,
Se pare că nimeni, n-a cugetat,
Și visul nostru, nu s-a-mplinit
Iar turnul acela,

Timpul l-a năruit
Domnul Nostru de îndat
Să dăm, socoteală,
Limbile și caracterul
Ne-ai schimbat,
Vorbeau unii cu răgușeală
Iar alții parcă,
Vorbele-au, scuipat
Unii în scurte, silabe
Alții tare pițigăiat,
Și pe pământ
Ne-am împrăștiat,
Uitând că-i unul
Frate celuilalt,
Și voiam, să pătrundem
În cerul înalt,
În mod ilegal
Pe spinări de cal,
Ca și de măgari,
Urcam spre vârf
Cărămizile, mari
Ai râs de noi,
Cum iarăși, vei râde
C-am ajuns, orice țară
Altei țări gâde,
Și urcăm spre ceruri
Cu avioane,
Cu rachete și sateliți
Pe alții să-i facem,
Să piară, de foame
Că suntem în arme
Mai iscusiți,
Ucigând în masă
Chiar oameni, diferiți
Și cât mai mulți
În grupuri, cât mai mari
Că suntem, cu toții
Ajunși niște tâlhari
Ne iscodim,
Și ce Isus, ne-a spus
”Tăinuim”
Informăm oamenii
Importanți,
Care de multe crime
Pot fi acuzați,
Iscodim tâlhari
În oi, îmbrăcați
Să trezim tâlharii
Ceilalți,
Tu DOAMNE poți iar
Limbile, să ne schimbi
Ca să vorbim în
Ne-nțelese limbi,
Pe care prin Duhul
Doar Tu le pricepi,
Și o altă lume curată
Concepi,
Faptul că vrem s-ajungem
La Tine,
Nu-i lucru de nedorit
Stăpâne,
Dar biletul pentru dus
E Trup și Sânge,
Din Domnul Isus
De-acolo-napoi,
Cale nu mai este
Cu voi vom fi,
În lumi de poveste! !
Uita-vom poate
Pământul natal,
Iisus, ne răpește
Fără de veste...
Lăsăm aici acele
Păsări, cu cioc, de metal
Visul nostru rămâne, acel
De-a ajunge cu, Tine la cer
Ca veșnicia cea dintotdeauna,
S-o petrecem împreună,
Cu stelele Soarele și luna,
Și cu al stelelor, mare Creator
De care ne este teribil, de dor,
Și tulburați, de frumusețea, Ta,
Dumnezeu al vieții
Stăpâne YEHOVA,
Făr să mai avem
Gânduri de-omor,
Ce-ntre pământeni
Apar așa ușor,
De ne distrugem
Cu ciuperca de foc,
În care-i moartea
Și falsul proroc,
Îndrăciți, sunt cei
Ce le-ntemeiază,
Și cu ele vecinii-și vizează,
Dar dacă, Doamne,
Ai, Tăi, sunt la cer
Ai putea face un lucru
Chiar straniu,
Ne dai ce-atâți
Pământeni îți cer,
Să cadă, pe ei o planetă
Bogată-n uraniu,
Atunci tăcerea pe pământ
S-ar așterne,
De vor rămâne, statui de sare,
Nici soarele, poate,
Razele, nu-și mai, cerne
Planeta pământ
Rămâne-n legende!
Tu DOAMNE însă
Vei aduce-n, suflete
Chemarea a ce erau
În fostul Eden,
Cu dragoste mare
Și nicidecum nu le lași în uitare! ! ,
Ne străduim pe Calea lui Hristos,
La ceruri s-ajungem,
Ostași de folos,
Marea bucurie cerească
Să se-ntindă,
Cu voia Ta și pământul
Să-l cuprindă,
Nu doar pe Eufrat, Heidechel și Chison,
Ci și pe tot pământul, călcat de om
După ce-i, vei arde, mizeria de la suprafață
După cum se spune, din bătrâni,
Îl vei face, o nouă oază de verdeață,
Pământ curățat de oameni păgâni.

Blându Ioan
16.06. 2025.